„Sună-mă mâine” de Lucian Dragos Bogdan | Tritonic

„Sună-mă mâine” să-i spui după noaptea de amor. „Dacă mă voi privi în oglindă mâine dimineață și-mi va plăcea ce văd, îți voi răspunde.” Apoi dispari din viața lui pentru totdeauna.

Astăzi vorbim de o nouă carte, „Sună-mă mâine” de Lucian Dragoș Bogdan. Aceasta a apărut neașteptat la mine în bibliotecă, dar și în suflet. În cele 207 pagini autorul ne prezintă viața a cinci femei de vârstă diferită care încearcă să găsească un făgaș normal pentru restul vieții lor.

  • O actriță celebră care-și caută drumul în viață, mama autoritară dornică s-o mărite cu orice preț, o adolescentă sensibilă ce se simte neglijată, o văduvă idealistă și o jurnalistă ce-și trăiește viața din plin – cinci personaje plecate în vacanță pe meleagurile pline de povești ale Franței. Șarade ce trebuie dezlegate, fantome din trecut, drame, întâlniri surprinzătoare, amoruri și o doză sănătoasă de umor. sursa: tritonic.ro

Shauni este atât mamă, cât și o actriță cunoscută. După două divorțuri are remușcări ale trecutului care nu îi dau voie să meargă mai departe spre împlinirea spirituală la care aspiră de multă vreme. Ea încearcă să regăsească o persoană care i-a întors viața pe dos în urmă cu câțiva ani străbătând Lyonul și Parisul în lung și-n lat pentru a da de urmele lui.

„Căci doar astfel semințele pot încolți, pentru a da rod. Iar tu, biet suflet, să-ți regăsești calea în lumea aceasta amăgitoare.”

Fata căreia Shauni i-a dat viață poartă numele de Gilly și se confruntă cu suferința lipsei de iubire părintească în urma divorțului la care a asistat, dar și a lipsei de afecțiune din partea mamei ei. Aceasta încearcă să iasă în evidență pe rețelele de socializare crezând că acest lucru îi va aduce împlinirea sufletească de care are nevoie.

Cindy este și mamă și bunică. Aceasta are concepțiile unui om în vârstă care pune bariere în fața dezvoltării pe plan sentimental în urma anumitor traume din tinerețe.

Melanie nu îi este doar cea mai bună prietenă, este și persoana căreia îi poate împărtăși gândurile, dar și cu care se poate sfătui când îi este greu.

„Atunci decisese să devină jurnalistă. Să redea fresca acestei lumi, cu toate nuanțele sale: durere, nedreptate, bucurii mărunte, realizări, decădere și mărire.”

Jane este fiica lui Melanie și prietena lui Shauni, fiind o fată ajunsă la maturitate ce alimentează cu articole un blog al unei redacții, încearcă noi experiențe pentru a se redescoperi pe sine, chiar dacă în multe cazuri metodele sale sunt destul de deplasate.

Fiecare personaj dintre cele cinci sunt puse față în față cu viața și farmecele ei. M-am îndrăgostit în momentul în care acțiunea a devenit mai rapidă și lipsită de detalii nesemnificative.

Descrierile au fost perfecte, însă în unele cazuri au fost mai mult decât ar fi trebuit, astfel obosindu-te. Acțiune avem de la început până la sfârșit, învățături sunt din belșug, iar noi am putea culege roadele acestora pentru a nu ajunge în locul personajelor.

„Se plimbară prin orașul ce mustea de viață tânără, două umbre din alte vremuri ce deschiseseră o falie către lumea lor, una cu alte obiceiuri, un alt puls.”

Am apreciat enorm faptul că autorul a făcut remarcate aproape toate tipologiile de oameni, de la sufletiști la nepăsători, de la o poziție socială înaltă la una de nivel inferior, de la un om de culoare la altul etc.

Ajungând aici, vreau să menționez faptul că un singur lucru m-a dezamăgit total, cu toate că nu este un lucru exagerat, însă am simțit nevoia să specific această „mică glumă”. La pagina 91 regăsim următoarele cuvinte: „Când sunt bolnav devin galben. Când mi-e greață – roșu, iar când mi-e frig – vânăt. Îmi schimb culoarea, precum cameleonul.”. Aceste cuvinte prima oară le-am citit într-o postare pe o rețea de socializare în urmă cu câțiva ani. Înțeleg faptul că ne putem inspira din orice mediu online, însă mi-a lăsat un gust amar având în vedere că eu știam că nu este o glumă originală, precum celelalte.

„-Ai dreptate. Câteodată, uităm că simplul fapt de a fi în viață și sănătoși e suficient pentru a fi mulțumiți.

-Și norocoși, completă Maximilien. Pasagerii de pe Titanic erau sănătoși, dar n-au avut noroc.”

Tot restul cărții mi-a plăcut enorm de mult, glumele au presărat zâmbete pe chipul meu pe tot parcursul lecturii, iar din acțiunile personajelor am avut de învățat că niciodată nu ești prea bătrân pentru a trăi experiențe necunoscute.

Acord cu cel mai mare drag 4🌟/5🌟 pentru o poveste interesantă de dragoste și de viață. Recomand cartea tuturor persoanelor care vor să ia la pas străzile Parisului cu o lectură minunată alături. Mulțumesc din suflet editurii Tritonic și lui Bogdan Hrib pentru acest exemplar, poate în curând „pun mâna” și pe un autograf din partea autorului.

Noi ne recitim la un articol viitor, iar până atunci nu uitați să citiți doar cărți bune. Vă mulțumesc pentru atenție. Lecturi plăcute!